Calatoria in timp

Ce credeti, este posibila calatoria in timp? Multi privesc cu scepticism acest lucru si nu cred ca asa ceva este si nici nu va fi posibil. Eu sunt de alta parere, cu totii calatorim in timp in fiecare zi, calatorim spre clipe petrecute cu zile, luni, ani si zeci de ani in urma.

As vrea ca aceste calatorii sa fie mai intense, as vrea ca aceste amintiri sa-mi trezeasca aceleasi emotii ca atunci cand s-au petrecut sau daca nu aceleasi emotii as vrea ca acestea sa fie in concordanta cu ce am devenit eu acum.

Intr-o dimineata de vara plictisitoare, calduroasa si putin interesanta m-am trezit mahmur dupa "petrecerea" de aseara. Prietenii mei seamana foarte mult cu mine...cine se aseamana se aduna. Am stat la taclale in acelasi loc unde stateam si acum vreo 5 ani de zile si pe care il vizitam aproape non-stop in zilele de vara..."la scari". Aici cred eu ca ne-am imprietenit. Am luat cu noi si sticlele de bere si ne-am facut de cap...de asta sunt acum mahmur:

Ma trezesc si privesc afara. Urasc zilele astea! Soarele si lumina orbitoare inundau camera care acum nu mai era protejata de perdelele groase. Ma duc in bucatarie si-mi pun de o cafea. Ma asez pe scaunul din bucatarie si astept sa fiarba apa. Imi fac cafeaua, iau doua inghitituri si-mi aprind o tigara. Deja mi-am revenit...

Ma asez inapoi in pat, trag perdeaua si-mi propun sa mai motai putin. Ma gandeam la tot felul de lucruri, am amintiri frumoase si acum chiar imi doresc sa le retraiesc asa ca imi imaginez:

O padure intunecata, un rau de munte, creste de roca si 2 corturi albastre. Langa corturi, plasat strategic focul stins dar fumegand. Langa foc 2 sezlonguri si in sezlonguri 2 baieti, ii privesc dar ei nu pot sa ma vada, ii privesc de sus, ii privesc de jos si ii privesc de pe versantii muntilor. Unul isi misca piciorul si se trezeste dezorientat, se ridica si se indreapta spre masina parcata. Deschide portiera si porneste casetofonul...Parazitii, clasic...

Se trezesc amandoi si incep sa fredoneze versurile piesei...apoi isi mai deschid o bere...

Ma plictisesc de acest peisaj si decid sa mai sar putin in timp:

Mama sta pe scaun langa pervazul geamului si tata deschide usa apartamentului. Are in mana o plasa albastra. nu-si prea vorbesc, in plasa sunt vreo 3 kilograme de cartofi. Aceasta perioada este cum vreau eu s-o numesc: "Anul cartifilor prajiti". Are o asa denumire pentru ca in acel an tin minte ca am mancat numai si numai cartofi prajiti, cred ca mi-au ramas sechele pe faza asta...

Sar inainte...

E 2006 decembrie. Sunt la un chef pe Tineretului intr-o bodega. Toata lumea pluteste, muzica zbarnaie si la un moment dat:

- Vlad, mergem?
- Da, o secunda, te rog sa-mi aduci haina si telefonu.
- Poftim haina...
- Ce vrei? Am zis eu ca plecam? daca vrei sa pleci pleaca, eu mai stau putin...
- Ai spus ca mergem acum 2 secunde...
- Io nu am spus nimic, da-mi pace...

Mai bine sar inapoi...

2004 la premiere pe clasa a 9-a... Am luat mentiune atunci si ma credeam foarte destept, adica eu care nu invatam nimic am luat mentiune si celalalt cu care-mi impart locul invata de rupe...pff asta e prilej de zbenguiala...

Parcul din centru: Tiku statea relaxat asezat pe iarba si tragea dintr-un bong improvizat, ceilalti se holbau aiurea catre mine...

- Ce am facut?
- Frate stai pe diploma! si apoi rad haotic...ma rog

Suna interfonul setat pe MAX...tresar din vis si ma duc spre usa. Nu apuc sa raspund ca se opreste, ma duc inapoi in camera si privesc in fata blocului, nimic...

Alex da buzana peste mine purtand un clop de taran pe cap... ma apuc de ras.
- Imbraca-te
- unde mergem?
- Imbraca-te...

Coboram jos si ne asezam in Dacia lui Gelu.

- Salut...
- Ba nu ai tigari?
- Ma crezi publicu' lui Cumicu'.. n-am!